VOCEA TA INTERIOARĂ – Ce-ți spui atunci când nimeni nu aude?

 Care este modalitatea ta de a-ți începe diminețile? E într-o formă liniștită, cu o ceașcă de cafea, expusă în lumina blândă a naturii? Sau începe într-un mod haotic în care TREBUIE să le faci pe toate, să duci copii la școală, să pregătești ceva pentru prânz și să repeți încă o dată prezentarea aceea importantă pentru care te-ai pregatit întreaga săptămână și pe care managerul tău se bazează să câștigați sponsorizarea?

 Astfel după o zi din acest “survival mode” ajungi acasă obosită, răvășită după tot amalgamul de emoții care te-au inundat pe parcursul zilei și constați că încă mai sunt task-uri de îndeplinit pe TO DO LIST-ul din mintea ta; și uite așa începi să te blamezi pentru că ziua are doar 24 h și încă o dată nu ai reușit să bifezi toate căsuțele pe care TREBUIA să le fi marcat deja până în acest moment al zilei.

 În acest cadru perfect se activează Criticul interior care îți spune că nu ești suficient de bună, că puteai mai bine și că ziua care tocmai a trecut ți-a oferit încă o confirmare că nu e destul cât ai realizat până acum. Trebuie să te străduiești mai mult, să arăți că poți, că munca ta…că TU contezi! Aceași zi repetată la infinit de-a lungul vieții tale, se transformă într-o Voce care se va contura într-o  singură direcție…să spunem nu cea mai benefică pentru sănătatea ta, emoțională și poate chiar și fizică.

 Oricât de normal ar părea ca lucrurile să se desfășoare astfel, adevărul este că dialogul acesta care rulează zi de zi într-un mod inconștient, lasă urme. Poate trece neobservat la nivel conștient însă la nivel vibrațional ne ține blocați într-un punct în care buna-dispozitie, productivitatea, performanța fără niveluri înalte de stres și alte întamplări extraordinare nu au pur și simplu cum să se întâmple.

 Pentru a ajunge în astfel de locuri în care sincronicitățile extraordinare apar, este nevoie să cunoaștem într-o manieră conștientă punctul în care ne aflăm ACUM, locul de start și ce ne acompaniază, urmând apoi ca cel de finish să-l descoperim mai târziu în procesul de evoluție. De altfel e posibil să existe câte un punct de finish la fiecare mică victorie pe care o poți atinge.

 Dar pentru a putea ajunge într-un loc în care nu ai mai fost niciodată, e necesar să știi unde te afli, să localizezi punctul de pornire și care va fi traiectoria pe care o vei urma. Pare destul de logic, nu?! Cam așa ar decurge o călătorie obișnuită care te va duce din punctul A în punctul B. Dar cum facem dacă călătoria se desfășoară în interiorul ființei tale? Când drumul pare să coboare din minte în inimă?!

 Dă-mi voie să aprind lumina!

Chiar și Universul tău interior are To-do list uri după care se ghidează, are și el un anume fel de a funcționa și un bun demers al lucrurilor. Datoria noastră ca și fiinte spirituale este aceea de a învața să vorbim în limba lui. Este nevoie să învățăm să descifram codul diverselor tipare pe care le afișăm zilnic în mod inconștient, pentru ca Da, indiferent că vrem sau nu să cunoaștem ce se întâmplă înăuntrul minții noastre, realitatea reflectă activitatea de acolo!

 Pentru a ajunge în acel loc, pentru a cutreiera străfundurile ființei personale există posibilități infinite de cunoaștere, de a evolua pe scara constiinței și de a deveni conștienți de tot ce se întamplă în adancurile Universului nostru interior.  Ce cred însă este că oricare metodă de autocunoaștere ați alege, toate duc  la același rol, rolul de OBSERVATOR al propriilor emoții.

Cheia spre a ne modifica vocea interioară critică într-una mai blândă, de a înțelege de ce acționăm pe pilot automat în unele situații și de ce pur și simplu nu putem opune rezistență când emoțiile precum furia ne întunecă judecată, constă în actul de a ne opri pentru o secundă, a respiră adânc și a lăsa toate gândurile și emoțiile să treacă pe lângă noi.

 A deveni Observatorul propriilor emoții presupune a avea capacitatea de a privi toate emoțile si gândurile care ne traversează mintea dintr-o zona de detașare și acceptare mai degrabă decât dintr-una de luptă sau de ignorare. Obișnuim să ne agățăm de emoțiile pe care le simțim și ținem atât de strâns de ele, încât le luăm cu noi chiar și seara înainte de culcare. Însă emoțiile sunt doar reacții..ele vin și pleacă…noi suntem cei care vor să le ținem cu orice preț.

 Am învațat de-a lungul anilor să ne identificăm atât de tare cu ceea ce simțim, încât ajungem să spunem că suntem într-un anume fel: “Sunt o persoană furioasă/tristă/fricoasă!” când de fapt ceea ce se întâmplă este că o parte din noi simte frică sau rușine sau tristețe, nu întregul sistem ca persoana.

DA, așa e! Sunt părți din tine care simt o anume emoție și înainte de a te grăbi să pui eticheta că ești într-un anume fel, cred ca ar fi util sa te uiți puțin și la celelalte trăiri care au loc înăuntrul tău.

 Dacă coborâm puțin în interior, o să descoperim că există o mulțime de astfel de parti care acționează precum o comunitate cu scopul de a ne ține în siguranță. Mici actori care au grija ca toate experiențele pe care le trăim să se desfășoare în “parametrii normali”. Scena minții tale este ocupată pe rand de toate părțile care trăiesc în lumea dinăuntrul tău, în funcție de diversele contexte în care te afli.

 Atunci când înțelegi povestea acestor părți, adevărul din spatele tiparelor pe care le afișezi zilnic în viața cotidiană, o să ai cu adevărat sentimentul că ți-ai preluat puterea înapoi. O să poți să înfrunți orice obstacol ți-ar apărea și chiar dacă lucrurile nu ies așa cum ne propunem mereu, avem puterea interioară de a ne trata cu blândețe, chiar și în zilele în care nu am bifat tot din TO-DO list.

Totul constă în a te opri preț de o secundă…. a inspira și expira adânc și a elibera mintea de toate gândurile care te-au luat cu asalt astăzi. 

Inspiră si expiră adânc și doar fă loc Observatorului pe Scena Minții!