PĂRȚILE DIN MINTEA TA – Cum arată lumea ta interioara?

Ai fost vreodată curios să afli cum ai devenit persoana care ești astăzi? Care au fost factorii care au influențat formarea personalității tale și de ce ai învățat să iei unele decizii dintr-un anume punct de vedere? Află că toate aceste lucruri nu s-au întâmplat din senin și că persoana care ești astăzi se datorează unor rotițe care au funcționat într-un anume mod în cadrul unor evenimente trecute.

 Cu toții avem în interiorul nostru un sistem complex care oricât de linistit ar părea din exterior, el găzduiește defapt întregi mecanisme de protecție ale personalității pe care o afișăm zilnic. Poate ți s-a întamplat să spui “o parte din mine ar vrea X lucru, dar o alta parte, Y” și ambele părți aveau propria direcție și propriile argumente de care ai fi putut ține cont în luare deciziei finale.

Aceste părti care locuiesc înăuntrul nostru sunt aspecte ale personalității  noastre, subpersonalități dacă vreți. Fiecare dintre ele au propriile gânduri, sentimente, agende care își propun anumite lucruri și de asemenea, ele preiau diverse roluri pentru a ne feri de suferință. În urma experiențelor pe care le-am avut de-a lungul copilăriei, părțile au luat naștere pentru a ne proteja de orice pericol poate apărea în cale noastră.

Dar cum e posibil să se fi întamplat asta, iar noi să nu ne fi dat seama de tot procesul care a avut loc? Ei bine, faptul ca nu am acordat atenție lumii noastre interioare nu înseamnă ca ea s-a oprit din a-și desfășura activitatea. Rotițele au continuat să se învartă si noi linii de cod au fost scrise indiferent de sistemele exterioare la care noi am fost expuși între timp.

 Astfel acești omuleți au continuat să își facă treaba si să preia diverse roluri, să își formeze propriile opinii, ambiții și să aibă propriile nevoi. La fel ca orice personaj dintr-o poveste unele dintre ele au preluat rol de victima, altele de salvator sau agresor. În acest fel cu tot cadrul setat încă din copilăria timpurie, jocul pe Scena Minții se derulează necontenit pe parcursul întregii vieți.

 Diversele experiențe negative din viața noastră au dus la preluarea unor funcții extreme și astfel acești omuleți au fost îngreunați cu diverse poveri. Indiferent de atribuțiile lor actuale, ei toți ne doresc binele și actionează în favorea noastră. De cele mai multe ori modul în care acționează ne poate daună în relațiile exterioare…știți voi..acel țipăt către partener că nu a dus gunoiul?

 În spatele tiparelor pe care le afișăm zilnic stau povești care nu au fost spuse…cuvinte care nu au fost rostite și pe care le credeam uitate odată cu trecerea anilor. Partea mai puțin bună e ca ele nu au plecat nicăieri. Faptul ca am negat existența unor emoții cu ani în urmă, asta nu înseamnă ca ele s-au și eliberat; doar pentru că s-a pus praful pe suprafețe asta nu înseamnă ca ele la baza au încetat sa existe.

  Dar cum putem cunoaște aceste părți, istoria lor și cand au pus stăpânire pe reacțiile noastre? Păi cam aceeași abordare pe care o ai când cunoști o persoana nouă sau poate un concept nou, poate fi aplicat și aici. Nu diferă nimic. Nu este vreo filosofie, dar ai nevoie de timp, curiozitate și deschidere pentru a descoperi din ce arie provine partea respectivă.

 Și pentru că prima impresie contează și vrem sau nu să recunoaștem, suntem obișnuiți să punem etichete aspectelor cu care avem de-a face, asta vom face și în continuare – vom eticheta părțile. Astfel voi expune o perspectivă care mie îmi place mult și care cred că este foarte utilă pentru înțelegerea acestor părți care conviețuiesc în interiorul nostru.

Există  trei categorii de actori principali pe Scena Minții fiecăruia dintre noi: Managerii, Părțile exilate și Pompierii. Întreaga poveste începe cam așa: factorii de stres la care suntem supuși zilnic se transformă în triggeri pentru părțile noastre care se activează, astfel iau naștere Managerii.

Managerii sunt părțile care au strategii bine puse la punct pentru a se asigura că ne îndeplinim activitățile de zi cu zi: să fim mai buni la job, sa fim acceptati in societate,etc. Ei muncesc practic pentru noi; dar după mult efort depus pentru noi, Managerii obosesc iar atunci intră în scenă o altă categorie de părți și anume Părțile exilate.

 Vă amintiți că menționasem eu acele povești nespuse? Ei bine aceste părți exilate sau copilași interiori sunt cei care au tras lozul căștigător de a le căra precum o povară. Aici se depozitează toată durerea de care încercăm să scăpăm, tot ce a fost mult prea greu pentru a putea fi gestionat când eram puiuți. Cu alte cuvinte, toată mizeria pe care încercăm să o ascundem sub preș.

 După momentul lor de glorie în care plânsul poate fi la cote maxime, decidem în mod inconștient că a ieșit la suprafață o durere mult prea mare pentru a putea fi simțită. Atunci apare în peisaj a treia tipologie de protectori numită Pompieri; ei vin cu inițiativa de a stinge toată acea durere, de a ne distrage sau de a ne crea plăcere pentru a uita de acea suferință.

  Ghiciți care e propunerea lor? Să mâncăm o tavă de prajituri, să facem un maraton de filme pe Netflix, să bem o sticlă întreagă de vin, etc. În acest fel am creat mediul propice pentru a ajunge la dependențe din cauza suferinței care zace în temnița interioară. Dar povestea nu se oprește aici. Managerii prind foarțe noi și se reîntorc pentru a declanșa sentimentul de vinovăție sau critică pentru acțiunile pe care le-am luat ca să scăpăm de suferință.

În acest fel se declanșează un ciclu care nu se termină niciodată. Calitatea noastră de Observator este foarte utilă aici pentru că ea ne permite să vorbim cu aceste mecanisme de protecție. Vorbind cu ele avem posibilitatea de a le elibera din rolurile obositoare pe care le au, de modul în care ele sunt forțate să asigure protecție pentru a nu simți acea durere.

Orice poveste poate fi rescrisă în așa fel încât la sfarșitul zilei să avem parte de finalul fericit. Responsabilitatea ne revine fiecăruia dintre noi. Acțiunile pe care le luăm zilnic, oricât de mici ar fi se pot transforma în obiceiuri sănătoase, menite să ne ghideze în călătoria de cunoaștere a acestor părți din interiorul nostru.

Deci ce zici? Te-am făcut curios de modul în care rotițele se învârt înăuntrul minții tale?

 Eu zic ca merită cu siguranță să încetinim ritmul cu care navigăm prin viața și să ne mutăm atenția asupra acelor zone care au continuat să funcționeze neîncetat încă din primele noastre clipe pe acest pământ. Odată ce avem atenția asupra acelui cadru, s-ar putea să descoperim o nouă perspectivă asupra vieții, un nou punct de start pentru explorarea lumii noastre interioare.