SINDROMUL SALVATORULUI – Echilibru între a primi și a dărui
Ți se întamplă des să fii cavalerul pe cal alb din viețile persoanelor dragi? Poate obișnuiești să te implici în rezolvarea problemelor altor persoane, crezând că iubirea și dăruirea ta le va vindeca orice rană. În basmele cu prinți și prințese cavalerul pe cal alb este cel care salvează prințesa și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. În lumea reală însă, cavalerul sfârșește cum poate bănuiești deja, obosit și frustrat.
Dar cine sunt acești salvatori cu mantie strălucitoare? Ei bine, sunt persoanele draguțe din jurul tău, acele personalități mereu afectuoase, oneste, gata să-ți ofere o mână de ajutor în orice moment al zilei…sau al nopții. La o prima vedere, par prietenii perfecți de care nimeni nu ar trebui să se lipsească.
Și e de admirat o astfel de atitudine, pe cuvânt că îi apreciez. Aprecierea mea vine însă, în condițiile în care oamenii manifestă acest comportament dintr-o zonă de conștiență și nu dintr-un mecanism de apărare.
La o analiză mai atentă, o să descoperim faptul că toate aceste trăsături pot fi elementele unei măști de protecție. Sub masca “Sunt de ajutor” se poate ascunde defapt sentimentul de invizibilitate, acea frică de “Eu nu contez, dacă nu demonstrez!” Există acest impuls de a aduce aport semnificativ în relațiile dezvoltate, iar el este de cele mai multe ori mai departe de voința oamenilor care îl manifestă.
De cele mai multe ori în aceste cazuri vorbim despre diverse credințe disfuncționale.Unele probabil au fost sădite de-a lungul generațiilor și au devenit deja un mesaj transgenerațional. Poate arăta ca un sacrificiu de făcut pentru a fi demni de respectul celorlalți. Altele posibil să fie credințe impuse de societatea în care trăim, care spune că există o urmă de egoism în a te pune pe tine pe primul loc.
Din fericire, suntem ființe foarte diferite ceea ce înseamnă că nu toți oamenii pe care-i poți întâlni sunt așa-zișii salvatori. Printre noi cu siguranță există și multe persoane altruiste, persoane ca au alt scop în viață decât acela “de a ajuta alți oameni” neîncetat. Spre deosebire de Salvator care-și găsește sentimentul de utilitate în a oferi ajutor tot timpul, Altruistul are capacitatea de a ști să aleagă când să ajute și când nu.
De asemenea deține încredere în sine însuși, știind că părerile celorlalți ține strict de ei și tot el este cel care decide dacă acordă sau nu importantă părerilor din exterior. Cea mai simplă cale de a deosebi cele doua tipologii de personalități este aceea ca Altruistul nu va oferi ajutorul fără să îi fie cerut. Salvatorul în schimb, știe ce este cel mai bine pentru toți, nu așteaptă să ii fie cerut ajutorul și în majoritatea cazurilor acționează conform criteriilor proprii de evaluare a situațiilor.
Probabil recunosti și tu persoane din ambele categorii și posibil să te și identifici cu una dintre cele două tipologii.Oricare ar fi cazul, nu uita că am fost născuți din relații și tot în relații ne angrenăm în tot dansul pe care îl numim “ viață”. Relațiile pe care le dezvoltăm ne pot aduce fericire, împlinire, extaz însă în același timp pot veni cu dezamăgire, toxicitate și tristețe la pachet. Unele vin să ne vindece răni de mult apuse, altele sa deschidă noi abisuri.
La fel se întâmplă și în cazul relației “victimă – salvator”. Aceste doua persoane se caută reciproc inconștienți fiind.Cum se face că “salvatorul” va căuta mereu să facă pereche cu o “victimă”, iar cel din urmă căuta mereu un “salvator” va ramane un mister. Posibil să fie ceva în ADN-ul fiecăruia, sau poate că e vorba doar de armurile pe care le-am purtat de-a lungul anilor, armuri care ne-au protejat de multe pericole.
Însă să urmărim puțin principiul de funcționare. Aceasta relație simbiotică pleacă la fel ca oricare alta relație, din punctul de a îndeplini o nevoie. Victima va căuta să își îndeplinească nevoile fără prea mult ajutor, bazându-se pe ajutorul celorlalți. Salvatorul în schimb, va ajuta pentru a primi validarea externă, respectul cuvenit sacrificiului lui.
Dar așa cum poate ți-ai dat deja seama până acum, pentru orice comportament dăunător există și un revers al medaliei. Astfel există tot felul de măsuri care ar putea fi luate pentru a ieși din acest rol de Salvator.Un prim pas de făcut este acela de a înțelege ca viața altor persoane nu este în responsabilitate ta.
De asemenea ajutorul pe care-l oferi poate fi efectuat fără a încălca granițele celuilalt. Apoi mai este și posibilitate de a nu deține toate abilitățile necesare pentru a rezolva aceasta problema, caz în care poți cere ajutorul unui profesionist.
Oricare este poziția în care te afli, că ești de partea Altruiștilor sau poate de cea a Salvatorilor, nu uita că linia între aceste două poate fi ușor subțire uneori. Odată ce ai îmbrăcat mantia Salvatorului, s-ar putea ca fraza “au trait fericiți până la adânci bătrâneți” să fie mai departe decât ai sperat vreodată.
