Inchizand usi deschizand noi inceputuri: Cum faci fata schimbarilor?

Inca mai mirosea a cafea, desi canile erau deja impachetate. Geamul era deschis, dar camera era goala.Era ultima dimineata aici. Era ultima zi in apartamentul care timp de un an jumatate mi-a fost “acasa”. Ma mutasem entuziasmata de un nou inceput, unul care urma sa imi aduca independenta, prosperitate, incredere si mai presus decat orice – evolutie;

Ma cuibarisem in acest apartament care ulterior mi-a devenit refugiu, spatiu de linistie, locul unde mi-am facut planuri si am visat… Si totusi, a venit ziua in care a trebuit sa il las in urma. Atunci am realizat ca un loc nu este casa noastra – casa suntem noi. Ne agatam de locuri si momente, insa ceea ce are cu adevarat o insemnatate in sufletul nostru, sunt emotiile legate de acestea si experientele pe care le pastram cu drag in cutiuta personala cu amintiri.

Deseori a renunta la un loc este perceput ca o pierdere, insa chiar asa sa fie oare? Oare chiar pierdem tot ce am acumulat, tot ce am invatat, totii oamenii cu care am interactionat si care ne-au devenit prieteni? Eu sunt de parere ca toate aceste lucruri se transforma, dar cu siguranta nimic nu se pierde – nu putem pierde ceea ce purtam adanc intiparit in minte si suflet.

Si apoi…ar fi fost  usor sa raman acolo…in confortul familiar; dar ce crestere vine din a ramane intr-un loc care nu te mai provoaca? Poate ca uneori viata ne impinge spre usi noi, iar datoria noastra este sa le deschidem, chiar daca inca ne mai uitam inapoi. Ne uitam inapoi pentru ca schimbarea presupune parasirea zonei de confort, iar asta implica un consum de energie, dar si pentru ca fiecare loc pastrat in suflet face parte din cine devenim.

Insa poate ca schimbarea nu este doar despre renuntare ci si despre explorare. Avem posibilitatea de a ne pune papucii de “explorator” si de a ne aventura in necunoscut, descoperind oameni noi, culturi noi, locuri noi, parfumuri noi din orase vechi cufundate in istorie.Poate ca fiecare final este defapt, o invitatie de a pasi intr-o lume noua, necunoscuta, dar plina de promisiuni.

Cand pleci dintr-un loc, nu ai nicio garantie ca ceea ce urmeaza va fi mai bun. Asa ca mi-a trecut si mie prin minte “Oare am luat decizia corecta?” Si apoi mi-am amintit ca in viata, nu avem harti precise, doar instincte. Ca uneori, trebuie sa ne permitem sa mergem inainte fara sa stim exact unde ne va duce drumul; si posibil ca exact in acest necunoscut se afla cea mai mare lectie.

Dar pentru a imbratisa cu adevarat noul, trebuie mai intai sa inchidem usa trecutului. Nu cu regret, ci cu recunostinta. Fiecare loc, fiecare experienta isi lasa amprenta asupra noastra, dar nu ne poate defini pentru totdeauna. Uneori, cea mai importanta lectie este sa stim cand sa spunem “Multumesc” si sa mergem mai departe.

Si poate fi tentant sa plecam in graba, sa inchidem usile fara sa ne uitam inapoi, dar cateodata, inainte de a pasi spre nou, avem nevoie de un ultim moment de recunostinta. Asa ca, inainte sa ies pe usa, am facut un pas inapoi si am privit apartamentul gol. “Multumesc” am soptit in gand. Pentru zilele bune, pentru momentele grele, pentru tot ce am fost aici. Apoi am inchis usa, stiind ca un alt capitol incepe….