Tiparele din viața ta – FURIA

Ți-ai întrebat vreodată Furia de ce îți tot dă târcoale? De unde a absorbit toată puterea pe care o are asupra ta atunci când un trigger o declanșează? Ea nu a apărut de nicăieri și cu siguranță are un scop pentru care se face resimțită. Emoțiile noastre au la baza propriile povești pe care nu știu câți dintre noi le cunoaștem.

Nu am fost învățați de către nimeni cum ar trebui să simțim emoțiile, de unde vin și dacă e firesc ca ele să se manifeste în diferitele contexte din viața noastră. De cele mai multe ori spunem doar “Sunt furios/furioasă pentru că s-a intamplat X lucru sau pentru că Y m-a deranjat. Nu suntem obișnuiți să ne uităm la acțiunea care a declanșat această parte furioasă.

Oricât de agresivă ar părea și oricât de mult am vrea să scăpăm de ea, Furia e una din emoțiile primordiale care ne-a ajutat să supraviețuim ca specie. Ea este indicatorul care arată că limitele au fost încălcate. Dar cum reacționăm când aceste limite ne sunt încălcate? Cu siguranță țipătul sau o atitudine irascibilă nu e tocmai soluția ideală, oricât de mult am simți că ne fierbe sângele-n vene.

Comportamentele de acest gen nu atrag după ele decât slăbirea sau chiar întreruperea conexiunilor din viața noastră. Ori respectarea acestor limite nu vine cu ideea de a îndepărta oamenii dragi din jurul nostru, ci mai degrabă de a le arăta modul în care ne dorim să fim tratați. E perfect în regulă să comunic cum mă simt atâta timp cât o fac într-o manieră asertivă.

Exista totuși o ezitare în randul oamenilor de a seta limite și asta doar din teama de respingere. Frica de a rămâne singuri ne blochează de cele mai multe ori din a ști cum să ne raportăm la noi și la cei din jur. Astfel trăim constant episoade de confuzie, dezamăgire sau frustrare.

În mijlocul acestor stări cred că intenția comună a tuturor oamenilor este să trăiască în armonie. Cheia spre a atinge această armonie constă în a verbaliza modul în care vrem să fim tratați, astfel și oamenii se vor alinia cu dorințele noastre.

Dar cum negociem cu Furia pentru a nu ne mai invada pe nepusă masă?

Cea mai eficientă modalitate de a lucra cu Furia este prin acceptarea ei. Un pas esențial este să îi dăm voie sa fie! DA, ai auzit bine! Nu trebuie să scapi de ea în vreun fel nici să o trimiți pe o insulă pustie cu un bilet doar dus. Doar permite-i să fie, accept-o ca fiind parte din tine! S-ar putea să fii surprins de modul în care emoțiile noastre se eliberează fără vreo rezistență…. dacă nu suntem noi aceea.

Apoi mai exista posibilitatea de “a te așeza cu ea la o cafea” pentru a-i asculta povestea. Toate emoțiile noastre au o istorie în spate. Încă din cele mai vechi timpuri ele apar în viața noastră cu anumite roluri, care în timp pot deveni extreme. Poate protejează o suferință foarte profundă sau o frică care îngheață orice urma de curaj. Și știi…. e mai ușor să fii furios decat trist.

Să recunoști că treci printr-o perioadă grea, că suferi înăuntrul tău….ei bine ai nevoie de o doză bună de curaj să accepți toate aceste trăiri într-o lume în care, să fii fericit e scopul tuturor în viață. Dar e ok să ai și astfel de episoade. Viața nu merge mereu în linie ascendentă și cred că este important să știm când să ne oprim, să respirăm adânc și să luăm o pauză. Nu putem cunoaște fericirea dacă nu știm cum se simte tristețea nu-i așa? Dar asta e o temă pentru un articol viitor.

Sa dăm voie să fie și emoțiilor așa-zis “negative” e un lucru natural care ar trebui să facă parte din comportamentul omenesc. Ce se întamplă este că trăim cu impresia ca Furia e un sentiment greșit și rușinos. Cu o asemenea caracterizare ce putem face este numai să-l ascundem sau măcar să îl mascăm dacă nu-l putem înlătura definitiv, nu-i așa?

Poate ai auzit și tu de-a lungul timpului că să îți manifești furia e o lipsă de educație sau de respect și că nu poate fi tolerat un asemenea comportament agresiv. Parțial de acord! Exteriorizarea emoțiilor într-o formă impulsivă afectează reacțiile persoanelor cu care interacționăm, indiferent dacă acestea sunt “ pozitive” sau “negative”. Dar totuși, nici înăbușirea lor nu e cea mai sănătoasă rezolvare.

Dacă stați de vorba cu Furia o să aflați că ea poate îmbrăca mai multe forme, însă categoriile mari înglobează fie exprimarea fie reprimarea ei. Atunci când Furia este exprimată într-un mod extrem, ea se transformă într-un tipar care rulează din nou și din nou până când cineva decide modificarea din exterior a programului de funcționare. Vestea bună este este că acel cineva poți fi chiar TU.

Spuneam în articolele trecute că există în interiorul nostru o sursă infinită de resurse. Ei bine aici găsim și elixirul magic pentru gestionarea Furiei, pentru ca DA, ea trebuie doar manageriată mai bine și nu eliminată într-u totul. Aici vorbim despre Puterea personală care-ți permite să simți Furia, însă fără a o lăsa să te copleșească. În momentul în care suntem copleșiți de emoțiile noastre, judecata ne este întunecată și atunci nici acțiunile noastre nu sunt tocmai raționale.

Există și varianta diametral opusă, și anume cea de reprimare a Furiei. Reprimarea are loc atunci când vreau să scap de emoție, o judec pentru ca a apărut și există dorința de a o trimite înapoi în inconștient. În acest context, recomandat ar fi să apelăm la Capacitatea de conținere a emoțiilor, care ne ajută să înțelegem motivul pentru care Furia apare, să o acceptăm ca o stare firească însă să facem alegerea de a nu acționa în baza ei.

Acum că ai proaspăt în minte toate aceste informații..de care capăt al spectrului te regăsești? Cel de exprimare sau cel de reprimare? Oricare ar fi punctul în care te afli, amintește-ți că fiecare emoție extremă, fiecare tipar poartă-n spate o poveste care se face auzită prin mijloacele pe care le are la îndemână.

Amenințările pe care le direcționezi precum niște săgeți nu sunt altceva decât oglinda ta interioară care-ți spune că și tu te simți amenințat la rândul tău; iar dacă trăiești cu impresia că “a te abține”de la a-ți arăta Furia va duce la dispariția ei la un moment dat…eu zic totuși să te mai gândești…