Zile de Wassen: rasete, dirndl si radacini care nu uita…

Printre ultimele pagini ale Jurnalului meu ca Expat… azi rememorez experienta Wassen. Festivalul se intampla in fiecare an, in Stuttgart, in perioada toamnei…si este varianta de sud a Oktoberfest-ului din Munchen de care sunt sigura ca ati mai auzit.

Ajunsem acolo intr-o dupa-amiaza de toamna tarzie si am fost imediat coplesita de energie.

Multimea imensa, corturile pline, muzica live care vibra in aer – toate pareau sa pulseze impreuna ca un singur organism. Ca expat m-am simtit la inceput usor pierduta, dar curand am realizat ca nu e nevoie sa stii totul ca sa te lasi prins de atmosfera. Oamenii urcau pe banci si mese, ridicau pahare imense de bere, cantau si dansau cu o pasiune care m-a facut sa ma simt instantaneu…putin…”expatriata curioasa” 🙂

Am purtat  dirndl-ul meu verde cu panglici colorate si, ca sa fiu sincera, nu m-am simtit deloc cocotata pe un piedestal al elegantei. Dar asta era farmecul: sa te dai la o parte din rutina zilnica si sa te lasi purtata de ritmul muzicii, de rasetele oamenilor si de senzatia ca totul este, macar pentru cateva ore, un fel de dans colectiv al bucuriei.

Si totusi in acest val de energie nemtesc, radacinile mele romanesti erau acolo, ca o ancora. Fiecare toast, fiecare raset si cantec era filtrat prin memoria mea personala: familia, manacarea, sunetele si mirosurile copilariei.

Dirndl-ul  nu a sters identitatea mea, ci a facut-o sa se simta mai vie. Era ca si cum simultan purtam doua culturi: una la exterior in faldurile si panglicile dirndl-ului si una in interior, in felul in care ma bucuram de fiecare moment fara a-l judeca.

 Ce m-a amuzat si impresionat in acelasi timp a fost cum toata lumea, indiferent de varsta, parea ca a uitat regulile sociale:batrani care batusera ritmul cu picioarele toata viata, tineri care faceau “prost” cu paharele, copii care se uitau la tot acest spectacol cu ochi mari. Si am realizat ca, uneori, autenticitatea sta exact in acest echilibru: sa te lasi purtat, sa razi cu ceilalti, dar sa pastrezi firul tau interior.

Wassen nu e doar despre bere si costume traditionale. Este despre a trai prezentul, a simti comunitatea, a gasi armonia intre bucuria spontana si radacinile care te definesc. Este un excercitiu subtil de prezenta si de echilibru intre a fi aici, in mijlocul lumii si a ramane fidel propriei identitati. Si daca esti norocos, mai iei si cateva rasete si povesti de spus acasa.

Printre muzica si toast-uri mi-am zis: poate asta e cheia – sa fii atutentic, sa razi sa dansezi, sa bei (cu masura sau nu) si sa-ti pastrezi radacinile in buzunar, chiar si atunci cand pasesti pe mese si canti cu toata inima.